Muzeul radioului
În comuna Sânpaul din judeţul Cluj, funcționează primul muzeu particular dedicat aparaturii radio şi comunicaţiilor din România şi, cel mai probabil, unicul al cărui număr de exponate depăşeşte cu mult ordinul sutelor.
În camera de doar 32 de metri pătraţi din casa lui Vasile Durdeu, un Maestru al Sportului, multiplu campion naţional şi internaţional de radioamatorism al României şi campion la creaţie tehnică, este concentrată aproape întreaga istorie a radiodifuziunii şi a metrologiei. Aparatură de radiodifuziune produsă în alte ţări decât în România, aparate de radio produse în România, aparatură militară, emiţătoare, receptoare, pickup-uri, magnetofoane, casetofoane, staţii de radio, sunt doar câteva dintre obiectele care se regăsesc pe rafturile din muzeul lui Vasile Durdeu. Unul dintre obiectele de colecţie este şi primul aparat de radio românesc fabricat în 1949, după modelul unui aparat sovietic făcut în 1947.
Deschisă în 2008, cu ocazia sărbătoririi zilei comunei Sânpaul, expoziţia este astăzi vizitată destul de rar de publicul larg şi doar câteodată de radioamatorii secţiei de Radio ai Clubului Sportiv Municipal (CSM) Cluj-Napoca sau de pasionaţii acestui sport, din ţară. „Aş avea nevoie de zece ori spaţiul pe care îl am acum”, spune cu regret Vasile Durdeu, care nici după cinci ani de când a deschis expoziţia nu a reuşit să obţină ajutor din partea Primăriei pentru amenajarea exponatelor într-un spaţiu în care să le şi pună în valoare. Astfel, în limita a ceea ce-i oferă camera pe care o are la dispoziţie a aşezat pe mai multe rânduri de rafturi obiectele cu vechime de zeci de ani, chiar şi suprapuse. „Aparatura nu este catalogată pe ani, ci am depozitat-o aşa cum a venit. Am şi aparate de radio donate de la mai mulţi radioamatori, sau chiar şi de la persoane care nu au legătură cu acest domeniu”, explică Vasile Durdeu. Un astfel de aparat donat este unul care datează din 1938 făcut la indicaţiile lui Goebbels şi ale lui Hitler pentru ca populaţia germană să asculte discursurile naziste. La preţul de 25 de mărci era ieftin, spune proprietarul expoziţiei, faţă de alte aparate de atunci care costau şi câteva sute de mărci.
În 1964 Vasile Durdeu a achiziţionat un prim aparat românesc de radio, un „Carmen”, cumpărat pe atunci în rate, care costa mai mult decât un salariu de-al său. De atunci, de-a lungul câtorva zeci de ani, a continuat să le colecţioneze şi chiar şi astăzi, în fiecare sâmbătă, merge în piaţa de vechituri din Cluj pentru a nu rata vreo ocazie de a-şi îmbogăţi colecţia. „Poate trec trei săptămâni sau 30 de săptămâni şi nu găsesc nimic, dar tot merg”, mărturiseşte Vasile Durdeu. Cel mai recent aparat achiziţionat este un radio cu pick-up pe care l-a depozitat pe jos în muzeul său. Dintre toate obiectele expuse, foarte puţine le are în dublură, maxim 25, pe care le ţine depozitate într-o altă cameră. „Niciodată nu m-am gândit să caut să le valorific. Pentru mine toate sunt valoroase. Sunt ca şi copiii mei. În timp am adunat cât am putut, ca hârciogul care adună tot felul şi uită unde le-a pus. Găsiţi aici primul aparat cu tuburi proiectat de ingineri români sau primul aparat de clasă superioară proiectat de români, care se numea Enescu şi care era proiectat de inginera Nona Millea. Tot la mine veţi găsi şi primul receptor de buzunar făcut în România”, ne informează Vasile Durdeu. 80% din aparatura pe care colecţionarul o deţine este funcţională şi cu fiecare an care trece procentul este în creştere.
Pasiunea pe care o are pentru acest domeniu a început să se dezvolte încă de când era elev. Pe când stătea la Internat în Mihăieşti, după primele patru clase pe care le făcuse în Sânpaul, Vasile Durdeu a văzut prima dată un aparat de radio cu galenă la un profesor de limba română şi franceză. „Eram curios ce se afla înuntru şi nu ştiam atunci ce este un condensator sau o bobină. Pe urmă am făcut o şcoală profesională la Turda unde am luat prima dată legătură cu radioamatorismul. Era acolo staţia YO5KAV, staţia Fabricii de Ciment Victoria Socialistă din Turda. Făcând şi practică la Fabrica de Ciment «Ilie Pintilie» din Fieni, în judeţul Dâmboviţa aveam un coleg al cărui tată lucra la telefonae şi ne aducea căşti. De atunci am început să facem aparate de radio cu galenă. Foloseam o bucată de cristal cu o bucată de sârmă de oţel arcuită. Trebuia să avem o antenă bună şi o pământare bună şi atunci auzeam postul de radio cel mai apropiat. În 1965 am făcut cursul de radioamatori, am mers în Armată unde eram radiotelegrafist pentru că învăţasem deja telegrafia şi, prin 1975, am fost autorizat de Securitate prima dată sa activez în acest domeniu. Liceul şi Facultatea de Mecanică a Insitutului politehnic le-am făcut la seral. De atunci am muncit încontinuu şi am fost 25 de ani metrolog”, povesteşte Vasile Durdeu. Acesta s-a pensionat ca inginer, şef al metrologiei la Armătura.
Sursa: https://transilvaniareporter.ro/cultura/muzeu-particular/
